Manastirea Prislop – Hateg

Manastirea Prislop este situata intr-una din regiunile cele mai pitoresti din tara noastra. De la Hateg spre miazazi se deschide minunata depresiune a Hategului sau ” Tara Hategului” leaganul poporului roman, care se intinde pana la poalele Muntilor Retezat.

Asezata intr-o poiana, la altitudinea de 640 m, Manastirea Prislop este inconjurata de dealuri care coboara in pante domoale pana aproape de monument.

S-a spus , pe drept cuvant, ca un drum in “Tara Hategului” este “un drum” sau “o coborare” in istorie.

Viata romaneasca a pulsat neancetat in aceste minunate locuri, incepand cu omul paleolitic, ale carui urme s-au descoperit in pesterile de la Ohaba Ponor si Cioclovina, situate nu prea departe de Prislop, la Rasarit de Depresiunea Hategului.

In acest spatiu originar si incarcat de istorie al poporului nostru, Sf. Nicodim, reorganizatorul si indrumatorul monarhismului romanesc din a doua jumatate a veacului al XIV-lea, a ctitorit Manastirea Prislop, la 13 mk de Hateg, dupa ce zidise manastirile Vodita, Topolnita, Visina si Tismana, precum si Vratna si Manastirita din Serbia.

Sf.Nicodim a copiat la Prislop, Tetraevangheliarul slavon pe pergament impodobit cu frontispicii si miniaturi, care se pastreaza la Muzeul de Arta si Istorie Nationala din Bucuresti.

La sfarsitul Evangheliarului, Sf. Nicodim a scris o insemnare care dovedeste locul si data scrierii: ” Aceasta sfanta Evanghelie s-au scris de popa Nicodim, in anul al 6-lea al prigonirii in Tara Ungureasca, la anul de la facerea lumii 6913, 1405″ care nu putea fi decat Manastirea Prislop la acea vreme, intrucat Sf. Nicodim era in relatii bune cu regele Ungariei Sigismund de Luxembourg.

De aproape sapte secole, Manastirea Prislop reprezinta unul din cele mai importante asezaminte religioase ortodoxe din Transilvania. In decursul existentei sale de peste sase veacuri, manastirea a indeplinit un rol cultural semnificativ in viata romanilor transilvaneni. Manastirea a fost ridicata in a doua jumatate a secolului al XIV-lea de Sfantul Nicodim, ulterior canonizat, considerat astazi drept reorganizatorul si indrumatorul monahismului romanesc la inceputul Evului Mediu.

 

Parintele ARSENIE BOCA

La 25 noiembrie 1948, Mitropolitul de atunci al Ardealului, Nicolae Balan, a adus personalul la prislop, pentru restaurarea manastirii aflata intr-o stare jalnica, pe Ieromonahul Arsenie Boca, pana atunci staretul reanviatei manastiri brancovenesti de la Sambata de Sus, care cu doua veacuri in urma avusese aceasi soarta ca si Prislopul, fiind distrusa cu tunurile din ordinul aceluiasi general Buccow.

Ca staret al manastirii Parintele Arsenie, licentiat in teologie la Sibiu si absolvent al Academiei de Arte Frumoase din Bucuresti, incepe imediat infrumusetarea locului si restaurarea manastirii, ajutat de fratele Nicolae Zaharia, tot de la Manastirea Brancoveanu – Sambata de Sus.

In perioada 1950-1959 s-a realizat organizarea manastirii ca manastire de maici cu viata de obste, s-a infiintat o scoala monahala si o cooperativa manastireasca, in cadrul careia s-au excecutat primele tesaturi cu alesaturi din tara, cu motive stravechi din zonele Sibiu, Fagaras si Hunedoara, covoare oltenesti si artistice pentru export, precum si tricotaje si croitorie.

Parintele Arsenie a conceput si zidit o clopotnita pe stancaria unui delusor de langa biserica spre miazazi, cu un deosebit aspect decorativ ca o sinteza intre arhitectura bisericilor din lemn maramuresene si cea a bisericilor ridicate pe stanci de la Muntele Athos, precum si o frumoasa oala decorativa lucrata de dansul manual din bucati de tigla veche prinse cu ciment, in coltul aceluiasi delut. Printre altele a mai amenajat un lca si un parc cu brazi argintii, tui, artari, pini decorativi si magnolii

In 1953, deasupra dealului clopotnitei, Parintele Arsenie, a conceput si zidit un foarte original saivan, admirat foarte mult si considerat “saivan dacic”

Dupa o lunga viata monahala, Parintele Arsenie Boca s-a savrasit din viata la 28 noiembrie 1989 si este inmormantat in cimitirul Manastirii Prislop, azi loc de pelerinaj si rugaciune de catre mii si mii de credinciosi.

In loc de incheiere:)

Dupa 2 veacuri de instrainare si de absenta aproape totala a vietii monahale, maicile de la Manastirea Prislop, sub indrumarea duhovniceasca si artistica a Parintelui Arsenie, au izbutit sa ridice prestigiul ei sub raport duhovnicesc, artistic, gospodaresc, incat azi ea se prezinta ca un asezamant monahal cu o viata duhovniceasca aleasa, dar si cu un valoros monument de arta medievala, care atrage multimi de credinciosi si turisti din tara si de peste hotare.

 

IMPORTANT LA VIZITAREA MANASTIRII PRISLOP!

FUMATUL ESTE INTERZIS! Nu intrati cu animale de companie! Femeile sunt obligate sa poarte fuste lungi (daca nu aveti primiti de la poarta un sortulet negru) si sa nu poarte decolteu!

Folositi discret aparatele de fotografiat si NU fotografiati maicutele si preotii! La intrare exista o placuta unde scrie Fotografierea si Filmarea sunt Interzise!

Vizitati locatia in liniste! Intrarea in cladirile manastirii si parasirea spatiului de vizitare-plimbare este interzisa!

Exista in interior o casuta de unde va puteti cumpara brosuri, iconite si cruciulite de pus in masina, si alte suveniruri.