SARMIZEGETUSA ULPIA TRAIANA

PREZENTARE GENERALA

Oras în Dacia romana, fondat de primul guvernator al provinciei, Terentius Scaurianus, între anii 108 – 110, în timpul domniei împaratului Hadrian orasul primeste si numele de Sarmizegetusa, purtat de capitala Regatului Dac al lui Decebal, situata la 40 de km E de noua ctitorie, iar din 222, pâna la 235 va purta si epitetul de metropolis. Fondata în sudul Transilvaniei, în sud-vestul depresiunii Hateg, pe locul unei tabere a legiunii a V-a Macedonica, Ulpia Traiana este populata de veterani ai razboaielor dacice, primind de la întemeiere, rangul de colonia, iar locuitorii ei beneficiind de ius italicum. Cu o suprafata de cca. 30 ha si o populatie de 20.000 – 25.000 locuitori, puternic fortificata Ulpia Traiana a fost, în secolele II – III, centrul politic, administrativ religios al provinciei Dacia. S-au pastrat pâna astazi forul, palatul augustalilor, thermele, amfiteatrul, edificii publice si particulare.

Sarmizegetusa, comuna în judetul Hunedoara, alcatuita din 5 sate, situata în sud-vestul depresiunii Hateg, la poalele de nord-est ale muntilor Tarcu si cele de sud-est ale muntilor Poiana Ruscai, pe cursul superior al râului Breazova, în zona pasului Poarta de Fier a Transilvaniei, prin care se asigura legaturile rutiera si feroviara cu Banatul, este teritoriul unde au fost descoperite vestigiile orasului roman cu rang de colonie, Colonia Dacica, întemeiat în anii 108 – 110 de catre Decimus Terentius Scaurianus, în numele împaratului Traian, pe locul unde existase tabara Legiunii a V-a Macedonica, imediat dupa victoria armatelor romane asupra dacilor si constituirea provinciei romane Dacia.

Colonizat ulterior cu veterani romani (deductio veteranorum) care participasera la razboiele de cucerire a Daciei, orasul a devenit capitala provinciei romane Dacia. Aici se aflau sediul guvernatorului provinciei, al aparatului administrativ, fiscal, militar, economic si religios. În timpul împaratului Hadrian (117-138), Sarmizegetusa a luat numele de Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, caruia i se va adauga în perioada 222-235 epitetul de metropolis. Semnificatia numelui Sarmizegetusa nu se cunoaste cu exactitate, cel mai probabil o ipoteza ar fi accea a compunerii numelui din doua elemente de baza: zermi (stânca, înaltime) si zeget (palisada, gard, cetate), el ar fi însemnat: “Cetatea de pe stânca”, “Cetatea înalta”. Cu timpul, numele orasului roman întemeiat de Traian se simplifica în acela de Colonia Sarmizegetusa.

Orasul a cunoscut o intensa si permanenta dezvoltare urbana fiind centru politic, economic, militar, religios si administrativ al Daciei si sediul pentru “Concilium provinciatum Daciarum trium” (Adunare provinciala reprezentativa, creata o data cu instituirea guvernarii unice a celor trei Dacii în timpul lui Alexandru Sever). Ruinele orasului roman se extind pe c. 1500 m lungime si 1000 m latime. Initial orasul a avut o forma de patrulater – 600 m x 540 m – înconjurat de un puternic zid de incinta, înalt de circa 5 m, ce închidea o suprafata de cca. 33 ha, strajuit de turnuri circulare la colturi. La capatul celor doua strazi ale orasului se aflau portile.

În centrul orasului, în jurul unei piete pavate cu lespezi de calcar, existau Palatul Augustaliilor, Forul, cladiri administrative si locuinte particulare, iar în afara zidului de incinta au fost identificate edificiul termal, vestigiile unor villae suburbane si ale amfiteatrului roman. Aflat la 125 m spre nord de incinta orasului, amfiteatrul roman avea o forma elipsoidala, cu axele în lungime de 88, respectiv 99 m, cu 12 parti de acces la tribune si cu o arena de 66 m x 47m.

În afara zidurilor orasului existau cuptoare de ars caramida si necropola asezarii, în cadrul careia a fost identificat Mausoleul Aureliilor (un tumul cu soclu de piatra, stela si altar pentru sacrificii funerare si cu un cavou din zidarie de caramida. La sud au fost descoperite un mare numar de morminte si cele mai numeroase inscriptii din Dacia, cu referiri la monumente, temple, administratia orasului. Printre cele mai interesante descoperiri se numara: statuile votive ale lui Jupiter si Higeea, reliefuri ale Cavalerului Trac, ale Dianei, ale Cavalerilor Danubieni, capul unei statui din bronz reprezentând pe împaratul Traian, busturi ale lui Marte, Minerva, numeroase medalioane, fibule, ceramica, sticlarie. Vestigiile descoperite confirma faptul ca asezarea a continuat sa existe si dupa abandonarea provinciei Dacia de catre romani pâna în cursul secolului.

 

DESCRIEREA SITULUI ARHEOLOGIC

Oras în Dacia romana, fondat de primul guvernator al provinciei, Terentius Scaurianus, între anii 108 – 110, în timpul domniei împaratului Hadrian orasul primeste si numele de Sarmizegetusa, purtat de capitala Regatului Dac al lui Decebal, situata la 40 de km E de noua ctitorie. În timpul împaratului Hadrian (117-138), Sarmizegetusa a luat numele de Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, caruia i se va adauga în perioada 222-235 epitetul de metropolis. Titulatura completa a capitalei Daciei romane ne este data de textul unei lespezi onorifice “Lui Caius Arrius Quadratus, fiul lui Caius Arrius Antoninus legatus pro praetore al împaratului colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa (a pus acest monument).”

Nu se cunoaste data exacta a întemeierii capitalei. O inscriptie descoperita la începutul secolului al XVI-lea, în hotarul satului Gradiste – Sarmizegetusa consemneaza: ” Din porunca împaratului Cesar Nerva Traianus Augustus, fiul divinului Nerva, a fost întemeiata Colonia Dacica prin Decimus Terentius Scaurianus, guvernatorul sau”. Numele guvernatorului provinciei arata ca întemeierea noului oras a avut loc în primii ani dupa cucerirea Daciei. Întemeierea coloniei a fost marcata si prin baterea unei monede – sestertius – emisa de Roma, din ordinul Senatului, dedicata “celui mai bun principe” – împaratul Traian.

Alegerea de catre împaratul Traian a locului pentru orasul care-i va pastra numele n-a fost întâmplatoare. Prin asezarea sa metropola provinciei se bucura de anumite avantaje strategice si economice, muntii de la sud si nord constituind bariere naturale. Capitala al carei territorium se întindea de la Tibiscum la Micia pâna la intrarea Jiului în defileu, se putea dezvolta în liniste, aparata fiind de castrele Tibiscum (Jupa), Micia (Vetel) si Bumbesti.

Fondata în sudul Transilvaniei, în sud – vestul depresiunii Hateg, pe locul unei tabere a Legiunii a V-a Macedonica, Ulpia Traiana este populata de veterani ai razboaielor dacice, primind de la întemeiere, rangul de colonia, iar locuitorii ei beneficiind de ius italicum. Cu o suprafata de cca. 30 ha si o populatie de 20.000 – 25.000 locuitori, puternic fortificata, Ulpia Traiana a fost în secolele II – III, centrul politic, administrativ religios al provinciei Dacia.

Prin Ulpia Traiana trecea drumul imperial care pornind de la Dunare (Drobeta) ajungea în extremul nord al provinciei, la Porolissum (Moigrad). Ca pretutindeni în lumea antica sclavagista si la Ulpia Traiana societatea se împartea în oameni liberi si sclavi. O buna parte din cetatenii Ulpiei Triane o constituiau elementele de toate gradele provenite din armata – veteranii. Sclavii erau în slujba statului sau a orasului, fiind funtionari publici dar si sclavi particulari, îndeplinind cele mai grele munci. Din acestia din urma se recrutau lucratori pentru carierele de piatra si mine precum si gladiatori pentru luptele cu fiarele salbatice, lupte desfasurate în amfiteatrul capitalei.

Ca mare centru cultural, Ulpia Traiana domina toate celelalte orase ale provinciei romane prin numarul mare de edificii publice laice sau religioase, precum si prin multimea lucrarilor de arta. În ce priveste viata religioasa din Ulpia Traiana, ea prezinta un deosebit interes. Alaturi de cultul imperial se întâlnesc o multime de alte culte pagâne, fie ca este vorba de temple, sanctuare sau simple altare consacrate diferitilor zei si zeite. Legatura strânsa dintre religie si viata socio-politica este una din caracteristicile antichitatii, care se manifesta intens si la Ulpia Traiana.

Raportul dintre stat si religie iese in evidenta cu prilejul crearii la Ulpia a corporatiei augustalilor – ordo augustalium – ce aducea în prim plan cultul oficial al împaratului, ca simbol al stapânirii romane si al unitatii Imperiului. O certitudine a acestui ordin este palatul impozant din centrul orasului, palat ce se mai pastreaza si astazi.

Cladirile, numeroase si bogate descoperite în urma cercetarilor dezvaluie o intensa activitate edilitara. S-au pastrat pâna astazi amfiteatrul, forul, palatul augustalilor, thermele, edificii publice si particulare. Initial, Sarmizegetusa era constituita din:

– Amfiteatrul.

– Schola gladiatorum (Cazarma gladiatorilor).

– Templul zeitei Nemesis.

– Templul lui Liber Pater.

– Sanctuarul zeilor Aesculap si Hygia.

– Basilica de templu.

– Templul mare.

– Templul zeului Silvanus.

– Atelierul de sticlarie.

– Horrerum-ul (depozit, magazie).

– Sediul procuratorului financiar; therme.

– Palatul Augustaliilor.

– Forumul.